Chat-ul a devenit un râu de inimi și emoticoane cu tort. Alex a început să deruleze „Arhiva Rușinii” – primele clipuri în care uita să se uite în lentilă și în care sunetul părea înregistrat într-o peșteră.
— „Salutare tuturor! Nu-mi vine să cred că rostim asta, dar... suntem live pentru aniversarea de 3 ani!” vocea lui Alex a vibrat de o emoție pe care nicio setare de microfon nu o putea ascunde.
— „Vedeți tipul ăsta speriat?” a întrebat el, arătând spre versiunea lui din 2023. „Habar n-avea că o să construiască o familie aici. Credea că YouTube e despre algoritmi. S-a înșelat. E despre voi.”
Momentul culminant a fost un montaj trimis chiar de abonați: mesaje de mulțumire, glume interne ale comunității și imagini cu oameni care învățaseră ceva nou din tutorialele lui. Pentru o secundă, Alex a tăcut. Acele cifre reci de pe ecran deveneau, în sfârșit, fețe, povești și conexiuni reale.
— „Nu știu unde vom fi peste alți trei ani,” a spus el, stingând lumina mare și lăsând doar monitorul să-i lumineze chipul. „Dar știu că fără primul pas, cel mai greu și mai stângaci, n-am fi fost niciodată aici. Puneți-vă o dorință. O suflăm împreună.”